Am citit, zilele trecute, într-o dimineață, că maestrul Tudor Gheorghe ar fi în spital, după ce, în cursul serii anterioare, în urma consumului excesiv de alcool, ar fi alunecat în baia hotelului în care se afla și ar fi căzut, lovindu-se foarte grav la cap.
Alți cunoscuți ai mei au citit că e la spital, după un AVC făcut la Iași, acolo unde tocmai avusese concert.
M-am îngrijorat, desigur, pentru că sunt sătulă de vești proaste și de oameni mari care pierd marea bătălie. Câteva ore mai târziu, pe pagina sa de Facebook apare un clip în care, în stilu-i inconfundabil, Tudor Gheorghe dezminte zvonurile privind starea sa precară de sănătate, citește cu umor știrile false și, fără vreo sutură la cap, zâmbește amar către aparatul care îl filma.
L-am sunat imediat. N-a răspuns, dar m-a sunat în zece minute înapoi. Vă iubesc și vă mulțumesc că au fost știri false și că sunteți bine, i-am zis. „Și eu te iubesc!”, mi-a replicat.
Dar cum e posibil să apară atâtea minciuni în spațiul public?, în așa-zisa presă care, iată, uită esențialul: să verifice sursele veștilor noi. „Domnule, mi-a spus Tudor Gheorghe, mai grav e că niciunul dintre ziariștii ăștia nu s-a gândit să vină alaltăieri la concertul meu din Iași, să vadă cum reacționează publicul la cântecele mele și ce poezii spun eu acolo!” Asta e adevărata sa suferință! Asta îl doare, nu capul!, de la o inexistentă căzătură în baie!
Chiar așa, nene Tudor! Nu le e rușine? Să spună despre un uriaș al culturii române numai aberații, să îndrăznească să insinueze că ați băut prea mult de ziua dumneavoastră de nume de ieri, să muște din acest fruct otrăvit al neadevărului și al lipsei totale de bun-simț?
Nu vă e, „ziariștilor”, rușine? Nu s-a umplut paharul cu mojicie odată cu destinul trist al marelui Lucescu? Mai aveți pe țeavă bădărănii, mostre de incultură, virgule între subiect și predicat, haos, aproximări?
Iertați-i, mare om fără vârstă! Iertați-i, domnule Tudor Gheorghe! Și mergeți înainte, promovând cultura adevărată și apărând, prin fiecare apariție, dreptul copiilor noștri de a cunoaște ce înseamnă arta, ce înseamnă poezia, ce înseamnă zborul înalt.
Vă iubesc aproape egoist, pentru că sunt, la rându-mi, mai valoroasă, iubindu-vă!
Ana-Maria Păunescu