NOAPTEA DE-A FI OM – 2025

Am promis că voi scrie, că voi lăsa desenat în litere și în semne de punctuație ceea ce a reușit 2025 să însemne pentru mine, pentru cu care semăn și care îmi seamănă. Am promis că voi face o cronică, de exemplu, a turneului „NOAPTEA DE-A FI OM”, pe care am reușit să îl ducem la bun sfârșit în luna decembrie a acestui an. Nu e timpul trecut.

Așadar, visul frumos a început la Alba Iulia, pe 5 decembrie 2025, în sala unei Case de Cultură care a știut să ne înțeleagă zbuciumul. Oamenii, în picioare, la final de spectacol, au cântat „Tu, Ardeal, tu, Ardeal, îți suntem oșteni, templu sfânt, templu sfânt – Munții Apuseni!”. Am simțit atunci, fix ca în decembrie 2024, la Hunedoara, când a început povestea acestei nopți cu folk și poezie în care suntem toți, că se întâmplă ceva. Între noi, cei de pe scenă, și publicul atât de dedicat și de apropiat de cultura care știe să treacă din ochi în ochi, din poveste în poveste. Mulțumiri celor care ne-au sprijinit la Alba, pentru ca toate să poată ieși așa cum au ieșit: Primăria Municipiului Alba, dl. Pleșa, dl. Sava, conducerea Casei de Cultură – prin artistul Gino, Ștefan Bretoiu și Radio Reîntregirea – unde am avut loc să ne prezentăm și să încercăm să îi facem curioși pe oamenii din orașul Marii Uniri să vină să ne asculte. Și chiar să ne înțeleagă.

A doua seară, Râmnicu Vâlcea! Sub protecția Înaltpreasfințitului Varsanufie, ajutați de inimosul George Chirca, alături de al său Radio Metronom, cu prieteni veniți din București – Andrei, Mihai, ce flori frumoase i-ați dăruit Alexandrei!, Pitești – de pe vremea „Sufrageriei Artiștilor” ne tot întâlnim, Craiova – dragii mei Camelia și Sandu Vilău, nu vă pot uita aplauzele și privirile! -, cu o sală care a reușit să ne dea ocazia să scriem pe afiș SOLD OUT, în Teatrul Anton Pann, bun cu noi, prin toți cei care ne-au ajutat să punem în scenă spectacolul.

Nesfârșită căldura publicului, în picioare la final de seară, cerând, prin ropote de aplauze, să mai cântăm, să mai citim, să mai fim – împreună!

Era doar jumătatea turneului. Și mi se părea că genunchii mi se frâng de atâta bucurie și de atâta responsabilitate, ca organizator, pentru toți cei de pe scenă (deloc puțini: Cristian Buică, Magda Puskas, Emeric Imre, Cătălin Stepa, Alexandra Păunescu-Șerban, Rareș Suciu, Marius Roje) și pentru sutele de oameni care, cumpărându-și bilet, au ales să creadă în noi și să ne fie aproape.

După câteva zile de promovare și de străzi ale Bucureștilor care mi-au învățat pe dinafară așteptarea, am pornit spre Suceava, acolo unde, prin bunăvoința și lumina actorului Adrian Păduraru, ne aștepta Teatrul Municipal Matei Vișniec, cu o sală superbă ce s-a umplut de oameni și de speranță. Mulțumiri și Radio As Suceava, pentru emisiunea de ultim moment, care cu siguranță ne-a mai adus aproape iubitori de muzică, de poezie și de adevăr. Public excepțional și în Moldova noastră dragă, cald, generos – la final aplauzele nu ne mai lăsau să plecăm spre hotelul care, în trecut, găzduia și echipa marelui Cenaclu Flacăra, din care unii dintre noi fac parte, cu mândrie. Finalul de seară i-a surprins în picioare, cântând cu noi, nu doar pe aceia care au ales să ne fie martori, ci și pe cei de la sunet, de la lumini, de la tehnic… Sublim!

Între Suceava și ultima oprire a turneului „NOAPTEA DE-A FI OM”, un bine meritat popas la Biblioteca Municipală din Câmpulung Moldovenesc, în mansardă, la invitația curajoasei Nicoleta Bogoș, alături de un om în plus pe scenă – artistul Daniel Șerban, acolo unde o sală arhiplină ne-a arătat cât de puternice pot fi cântecele cu mesaj, cât de iubită poate fi poezia adevărată, cât de determinantă poate fi memoria. Absolut incredibil public! Atât de multe aplauze, după fiecare dintre momentele găzduite de spectacolul nostru „TOTUȘI, IUBIREA”, mai puțin solemn – poate decât alte producții ale noastre, dar la fel de valoros și de autentic.

Și publicul care a cântat, aproape continuu, cu noi…

Ultima oprire, în 14 decembrie, la Piatra Neamț: „Și ne-om face-aicea vatră, draga noastră dulce Piatră!”… versurile care m-au adus aproape de acest oraș și care m-au obligat să trec pe harta turneului din acest an și piatra prețioasă de la poalele Ceahlăului. Sala Cinema Mon Amour, cu oamenii ei buni acolo, începând cu luptătorul Victor Purice, alături de doamne blânde care îi sunt alături – mulțumesc, doamnă Cornelia!, ne-a primit ca pe mari artiști (și chiar au fost pe scenă mari artiști!). O scenă frumoasă cu un public care, prin însuflețire și dăruire, a bătut cifrele și ne-a dat sentimentul că sala e plină. Artistic vorbind, NOAPTEA DE-A FI OM a dat un ultim examen la Piatra, la fix un an de când am inventat această idee, pe care l-a trecut cu brio. Absolut perfect ne-am auzit (mulțumesc, dle Dupu, pentru colaborarea impecabilă!), ne-am înțeles unii pe alții, ne-am strâns în brațe cântecele și poeziile, cu voci amestecate și cu lacrimi ascunse prin iris.

Pentru ca toate acestea să fie posibile, a fost nevoie de oameni! Mulțumesc, artiști buni și atât de iubiți, pentru că ați crezut în mine și facem, împreună, această echipă excepțională. Mulțumiri publicului care a cumpărat bilete (aproape 700 de oameni în săli, pentru folk autentic și poezie reală)! Mulțumesc Mihai Morar și Radio Zu, pentru sprijin și pentru frumoasa noastră întâlnire de pe 1 Decembrie:

La promovarea turneului au mai pus umărul și le mulțumesc: Radio România Actualități, prin Prietenii de la 11, Florentina Fântânaru, cu sprijinul ei constant pentru tot ce încerc să construiesc, Flaviu Predescu – prin emisiunea de final de turneu și prin încrederea lui dintotdeauna, Național FM, prin Adi Vascu și Teo Boar, cei care spun Povestea Folk în fiecare joi. Și, desigur, „Flacăra lui Adrian Păunescu”, publicație liberă în care ne-am văzut afișul de multe ori.

De asemenea, mulțumiri și recunoștință acelora care au decis să contribuie cu un strop de lumină și de siguranță, la îndeplinirea acestui sublim vis devenit realitate: Aqua Carpatica, 5 to Go, Artema Shopping Center și Swat Force.

Nu a fost ușor. Nu a fost, cu siguranță, perfect. Dar ne-a umplut sufletele pentru câteva luni în care ne rugăm să avem liniștea de a pune la cale turneul viitor, care va fi cel puțin la fel de dinamic, de luminos și de plin de simfonie – fără vreo orchestră simfonică pe scenă.

Mulțumesc, dragii mei! La mulți ani!